Stiri Medicale

De ce avem uneori poftă de mâncare atât de mare că ne doare?

Mancarea si pofta pe care o poate crea

Fie că este vorba de brânză, ciocolată sau de ceva de la magazin, cu toții am experimentat pofta de un aliment preferat. De ce ne suferă corpurile de asemenea fioruri?

Din când în când, avem o poftă de mâncare care depășește toate celelalte pofte, o mâncare de confort a cărei aromă o simți și vezi în timp ce aștepți metroul sau te strecori ușor prin trafic către casă.

Nu toate poftele sunt atât de familiare

Ai râvnit vreodată după ceva de care ai uitat cu totul, cum ar fi o aromă vagă de gogoașă sau un dressing de o salata mâncată cu mult timp în urmă la o petrecere în grădină? Se spune că femeile gravide poftesc combinații alimentare foarte ciudate, de la înghețată cu murături la căpșuni cu ton. Dar toate poftele extreme au aceeași intensitate unică. Se simt ca niște mesaje importante date de organism. Eva Kemps, profesor de psihologie la Universitatea Flinders din Adelaide, Australia, explică faptul că, în ciuda unei lungi tradiții populare ce încearcă să lege poftele de deficiențele nutritive – Am nevoie de ciocolată, din motive biologice! – nu acesta este cazul.

De exemplu, o justificare comună pentru pofta de ciocolată, este deficiența de magneziu, pe care ciocolata îl poate oferi. Însă mult mai multe alimente, inclusiv spanacul, conțin mai mult magneziu decât ciocolata, alimentul cel mai frecvent poftit în societățile occidentale. „Destul de ciudat, oamenii nu tânjesc spanac”, observă profesorul.

Factorul hormonal

Există multe raționalizări de acest fel. Însă poftele sunt mai puternic legate de emoții și indicii externi care provoacă amintiri  – foamea este cu siguranță un factor în pornirea poftelor – însă ele sunt mai mult psihologice decât fiziologice.

Stările de tristețe, anxietate, stres, plictiseală sau singurătate, declanșează deseori pofte, spune Kemps.

Alimentele pentru confort nu explică precizia poftelor, cu excepția faptului că deseori poftim alimente cu care am mai avut experiențe. De asemenea, avem tendința de a pofti lucruri pe care tocmai le-am văzut într-o imagine sau care sunt aproape de noi. Dacă apar brioșe în birou la amiază, nu contează că tocmai ai mâncat; vrei o brioșă.

Statistic, femeile au pofte mai dese și mai intense mai ales în zilele dinaintea menstuației, iar poftele gravidelor sugerează și ele existența unei componente hormonale în aceste pofte speciale. Însă Kemp nu a putut determina dacă poftele chiar joacă un rol nutrițional sau sunt zgomot pentru neuroni. Și evident, poftele sunt universale, nu apar doar în cazurile sarcinii și menstruației.

Indiferent de originea lor, poftele pot fi extrem de intruzive. Experimentele au arătat că este mult mai greu să efectuezi sarcini cognitive atunci când pofteși la un aliment, sugerând că acaparează o cantitate limitată de lățime de bandă mentală.

Repere vizuale

Pentru a înțelege și a vedea cum ar putea fi întrerupt procesul de poftă, Kemps și colega ei Marika Tiggemann au studiat exact cum se desafășoară acest proces. Ele au cerut unui grup de 130 de susbiecți să-și amintească o poftă pe care au avut-o și să scrie o descriere, adunându-le pe cele care se ridicau la nivelul de rapsodii lirice despre obiectul dorinței. Au decoperit că simțurile auditiv și tactil nu joacă un rol la fel de important ca cel vizual, alături de imaginarea gustului și al mirosului. S-a ridicat întrebarea dacă vizualizarea unor imagini, obiecte, cum ar fi curcubee sau trandafiri de grădină, ar putea opri poftele.

S-a observat că aceste vizualizări pot reduce intensitatea poftelor. O altă echipă a constatat că pot sufoca poftele subiecților punându-i să joace Tetris. Procesul alternativ de vizualizare nu e necesar, deoarece simpla urmărire a imaginii statice de la TV funcționează la fel. În continuare se planifică o distragere a oamenilor înainte ca poftele să se dezvolte, atunci când acestea încă sunt dorințe vagi.

Dacă poftele ies de sub control – în cazul în care acestea sunt o constantă zilnică – se pot produce ravagii în sănătate, deoarece consumul doar de anumite alimente poate însemna o creștere ne-necesară a caloriilor. Dacă poftele sunt mai rare, intermitente, Kemps este de părere că ”este mai bine să la satisfaci, deoarece, cu cât crește pofta, cu atât mai mult te vei fixa pe ea”.

Surse și linkuri utile:
  1. Eva Kemps, B.Psych., B.Ed., M.Psych., Ph.D.
  2. Marika Tiggemann, B.A., Ph. D.
  3. Universitatea Flinders
  4. Playing ‘Tetris’ reduces the strength, frequency and vividness of naturally occurring cravings

Articol preluat si reeditat de pe: http://www.bbc.com | Sursă imagine: Wikimedia