Informatii Medicale

Cascatul, una dintre dilemele stiintei.

Barbat care casca

Cascatul a nedumerit oamenii de stiinta pentru mai mult de doua milenii. Exista o noua teorie ce ar putea elucida problema o data pentru totdeauna.


Stim cu totii ca oboseala, plictiseala, sau vederea altcuiva poate trezi aceasta nevoie irepresibila – dar care este scopul in organism?

Cand a inceput sa lucreze la asa-numita „chasmology” la sfarsitul anilor ’80, Robert Provine scria despre cascat ca “ar putea avea distinctia ciudata de a fi cel mai putin inteles, totusi comun comportament uman”.

Aproape trei decenii mai tarziu, suntem mai aproape de un raspuns, dar este unul transant.

Se poate argumenta ca medicul grec Hipocrate a studiat pentru prima oara cascatul cu 2500 de ani in urma. El credea ca astfel eliberam aerul nociv, mai ales in timpul febrei. “Asa cum mari cantitati de abur se ridica din cazane cand apa fierbe, la fel aerul acumulat in organism este expulzat cu putere prin gura atunci cand temperatura corpului creste.” a scris el.

Diferite incarnari ale ideii au zabovit pana in secolul al 19-lea, cand oamenii de stiinta au propus cascatul ca un ajutor al respiratiei – declansand un flux de oxigen in sange, in timp ce scoate afara dioxidul de carbon. Daca ar fi adevarat, oamenii ar casca mai mult sau mai putin, in functie de concentratiile de oxigen si dioxid de carbon din aer. Cu toate acestea, atunci cand Provine a cerut unor voluntari sa respire diverse amestecuri de gaze, nu a descoperit schimbari de acest fel.

Multe teorii s-au concentrat in schimb pe natura ciudata, contagioasa a cascatului. “Aproximativ 50% din persoanele care observa un cascat vor casca in raspuns”, spune Provine. „Este atat de contagios incat orice asociere il va declansa … vederea sau auzirea unei alte persoane, sau chiar cititul despre cascat”.

Din acest motiv, unii cercetatori s-au intrebat daca ar putea fi o forma primitiva de comunicare – daca da, ce informatii transmite?

De multe ori suntem obositi atunci cand cascam, deci o idee este faptul ca ajuta reglarea ceasului biologic al unei colectivitati la acelasi ritm. “In opinia mea, rolul cel mai probabil de semnalizare a cascatului este de a ajuta sincronizarea comportamentului unui grup social – pentru a-i face sa se culce mai mult sau mai putin in acelasi timp”, spune Christian Hess, de la Universitatea din Berna, in Elvetia. Cu aceeasi rutina, un grup poate lucra impreuna mai eficient pe tot parcursul zilei.

Cu toate acestea, cascam si in timpul perioadelor de stres

Sportivii olimpici o fac de multe ori inainte de o cursa, in timp ce muzicienii casca uneori inaintea unui concert.

Deci unii cercetatori, inclusiv Provine, cred ca miscarile obositoare ar putea avea un rol mai general in repornirea creierului – atunci cand este somnoros, te fac mai alert iar cand este distras te ajuta sa te focusezi.

Prin raspandirea in cadrul unui grup grup, cascatul contagios ar putea ajuta ca toata lumea sa ajunga la acelasi nivel de atentie, ceea ce ar putea face un grup mai vigilent la o amenintare. Mecanismul este oarecum neclar – desi un cercetator francez, Olivier Walusinski, crede ca prin cascat se pompeaza lichid cefalorahidian in jurul creierului, declansand o schimbare in activitatea neuronala.

Cu atat de multe idei concurente si contradictorii, o teorie mareata unificatoare a cascatului pare foarte departe. Dar in ultimii ani, a aparut un mecanism de baza care ar putea, eventual, potoli toate aceste paradoxuri aparente dintr-o singura lovitura.

Andrew Gallup, acum la Universitatea de Stat din New York la Oneonta, a fost pentru prima oara inspirat de idee in timpul diplomei de licenta, cand si-a dat seama ca procesul cascatului ar putea ajuta la racorirea creierului si oprirea supraincalzirii. Miscarea violenta a falcilor circula fluxul de sange in jurul craniului, a argumentat el, ajutand la indepartarea excesului de caldura, in timp ce inhalarea profunda aduce aer rece in cavitatile sinusurilor si in jurul arterei carotide ajungand inapoi in creier. Mai mult, miscarile intense ar putea flexa si membranele sinusurilor – ventiland o briza moale prin cavitatile care ar trebui sa ajute la evaporarea mucusului, deci racorirea capului ca un aer conditionat.

Cel mai evident test a fost sa vada daca oamenii sunt mai mult sau mai putin probabil sa caste in temperaturi diferite. In conditii normale, Gallup a constatat ca aproximativ 48% au simtit nevoia de a casca, insa atunci cand le-a cerut sa tina o compresa rece pe frunte, doar 9% au cascat.

Respiratia prin nas, care ar putea, de asemenea, sa raceasca creierul, a fost chiar mai eficienta, oprind complet nevoia de a casca – sugerand un truc util pentru oricine care se confrunta cu jena din timpul unei conversatii plictisitoare.

Poate ca cea mai buna dovada vine de la doua femei cu probleme care l-au abordat pe Gallup imediat dupa ce a publicat primele rezultate. Ambele cautau o usurare de la atacurile de cascat patologice, care uneori durau cate o ora. “Este foarte obositor si interfereaza cu orice activitate de baza”, spune Gallup. „Ar fi trebuit sa se retraga intr-o zona izolata – le afecta viata personala si profesionala.” Curios, una dintre femei a descoperit ca singura modalitate de a opri un atac de cascat era sa se arunce in apa rece. Inspirat, Gallup le-a cerut sa puna un termometru in gura inainte si dupa atacuri. Increzator in rezultat, el a observat o crestere a temperaturii la nivelul capului, chiar inainte de crizele de cascat, care au continuat pana cand temperatura a scazut din nou la 37° C.

Aceasta racorire a creierului ar putea sta la baza a multe, aparent contradictorii, evenimente care conduc la cascat. Temperatura corpului nostru creste in mod natural inainte si dupa somn, de exemplu. O usoara racire a creierului ne-ar putea face mai alerti – ne trezeste cand suntem plictisiti si distrasi. Iar prin raspandirea de la o persoana la alta, cascatul contagios ar putea ajuta astfel la concentrarea unui intreg grup.

Teoria unificata a lui Gallup a fost oarecum controversata in randul cercertatorilor. „Grupul lui Gallup nu a prezentat dovezi convingatoare experimentale pentru a sustine teoria”, spune Hess. In special, criticii subliniaza ca nu a facut masuratori directe a schimbarilor de temperatura din creierul uman, desi Gallup spune ca a gasit fluctuatiile asteptate la sobolani. Cu toate acestea, Provine este mai pozitiv si crede ca aceasta ar putea fi un mod prin care cascatul ajuta creierul sa-si schimbe starea si sa se concentreze.

Chiar daca Gallup a reusit sa gaseasca aceasta teorie unificata, inca raman multe mistere. De exemplu, de ce casca fetusii in uter?

Provine spune ca ar putea fi doar faptul ca acestia exerseaza pentru viata din afara, sau poate juca un rol mai activ in ghidarea cresterii organismului – contribuind la dezvoltarea articulara la nivelul maxilarelor, sau prin incurajarea cresterii plamanilor. Daca este asa, Provine sugereaza ca functiile cascatului in uter pot fi mai importante decat la maturitate.

Provine subliniaza de asemenea ca in timpul cascatul si al altor functii corporale, cum ar fi stranutul – apar paralele interesante cu cele din timpul sexului. Expresiile faciale implicate sunt surprinzator de asemanatoare.

Ca si sexul, cascatul si stranutatul implica o acumulare care se termina intr-un punct culminant placut. „Odata incepul, ajunge la finalizare – nu vrei sa intrerupi cascatul,” spune Provine. Din aceste motive, el se intreaba daca exista un sistem neuronal care sta la baza comuna a acestor senzatii diferite. „Mama Natura nu reinventeze roata”, spune el. Ca dovada, el atrage atentia asupra faptului ca anumite antidepresive pot duce unii pacienti la orgasm in timpul unui cascat – o reactie adversa rara, care si-ar putea pierde repede farmecul.

Cel mai probabil, ati sufocat cateva cascaturi pana acum. citind sau chiar gandindu-ne la cascat poate fi suficient pentru a ne porni. Deci, lasati-le sa iasa afara – si faceti acest lucru stiind ca va bucurati de unul dintre cele mai durabile mistere ale vietii.

Surse si linkuri utile:

1. Prof. Dr. Robert R. Provine
2. The Mystery of Yawning in Physiology and Disease
3. Prof. Dr. Christian W. Hess
4. Universitätsklinik für Neurologie
5. Making The Case For The Pre-Race Yawn
6. Dr. Olivier Walusinski
7. How yawning switches the default-mode network to the attentional network by activating the cerebrospinal fluid flow.
8. Andrew Gallup, Ph.D.
9. Suny Oneonta